N-ai chef azi ?

Te-am iubit...fraiere.

Kendra

I love that girl.
Kendra- The girls of the Playboy Mansion :x

Is the happinesss ?

Happinessss .
Aduti aminte cum zambeai . Spre tine zburam. spune-mi incet:
"sunt lumi diferite n-am cum sa te ating".

ei.doi.

Fata ii dadu o palma. El zambi larg, si o stranse mai mult in brate. Parul ei ii intra in gura. Asa vroia sa fie pentru totdeauna, alaturi de ea.
Erau la liceu, clasa a noua. Petreceri, chefuri, distractii. Viata adevarata. S-au vazut prima oara in semestrul intai la sfarsit, la o petrecere.
"Mara, Mihai, Mihai, Mara" spuse gazda.
"Incantata!" se repezi fata.
"Ah, la fel." zise Mihai, printre dinti. Era sufletul oricarei petreceri. Dar cu fetele, era timid. O data cand i-a spus o fata ca il simpatizeaza, a luat-o la fuga si s-a inchis in baia baietilor. In fiecare zi cand o vedea, o ocolea. Ciudat baiat. Avea ochii verzi, parul saten inchis si lung. O barba il facea sa pare mult mai matur decat era. Avea o camasa cu manecile ridicate si patata de bere. Blugii rupti si uzi de la zapada. Avea niste ghete mari si pline de noroi.
A dat mana cu Mara. Transpira de ziceai ca da examenul de capacitate. Ii placea.
"Ah, cum ti se pare .. aah, petrecerea?" reusise sa spuna in doar cinci minute. Se uita larg la ea. In spatele ochelarilor se ascundeau doi ochi caprui. Nasul mic si un pic deformat era rosu, cel mai probabil din cauza gerului de afara. Cele doua buze erau uimitoare. Umede, cea de jos un pic mai mare decat cea de deasupra, parea ca are botul pus tot timpul, erau "pufoase", cereau sa fie sarutate. Parul negru era prins intr-o codita mica, cateva suvite rebele acoperindu-i usor urechile. Avea un pulover larg, manecile cu mult peste palme, niste blugi si ghete in picioare. Ii zambea larg.
"Este, destul de reusita." ii raspunse.
"Hai Mara, sa mergem" ii zise prietenele ei dintr-un foc, luand-o de mana si tarand-o pe usa. Mihai se uita dupa ea. Nu-i venea sa creada. Ce zambet ... Isi puse mainile in cap si iesi pe usa. Se uita dupa ea cum isi tara ghetele prin zapada ce se topea. "Ce n-as da sa fiu macar o noapte cu ea.." suspina si intra in casa.
Opt luni trecura. Erau clasa a zecea si prieteni foarte buni. Se distrau, faceau totul impreuna. Cand unul era deprimat, venea la celalalt si statea peste noapte. Mihai mereu era gazda, deoarece fata avea probleme in familie si fugea de acasa. Nu avea nimic impotriva. Ii placea sa doarma pe jos, stiind ca in patul lui sforaie prietena lui.
Intr-o seara de octombrie, in timp ce facea patul, Mara se uita lung la el si incepu sa rada.
"Stii ce? Ce-ar fi sa dormi cu mine noaptea asta? E patul tau pana la urma." spuse Mara suindu-se in pat, cu sufletul la gura.
"Ok. Daca esti de acord. Da-te mai incolo. Nu am loc. Eu ma foiesc mult." zise Mihai, razand. Le era teama. Era prima oara cand dormeau impreuna.
"Gata? Sting lumina?" intreba baiatul, cu mana pe intrerupator.
"Da, imediat, stai sa imi gasesc locul."
Se cuibarise langa perete pe o perna mica. Avea un tricou mai vechi de-al lui Mihai ca bluza, si niste pantaloni scurti de cand era el mic. Se uita cu ochii caprui la el, zambind cu jumatate de gura afara, jumatate in perna mica si pufoasa. Suvite de par ii picau pe fata, dandu-i un aer bland si inofensiv. Era, intr-un cuvant, adorabila.
"Hai mai repede ca mi-e frig!" striga Maria, dezvelita.
Mihai isi trase aer in piept si stinse lumina. Fugi in pat si se baga sub plapuma.
"Vino langa mine. Incalzeste-ma, ce naiba! Hihi." rase fata cuibarindu-se in el, dand din picioare usor.
Mihai se baga langa ea, tinand-o in brate. Stateau fata in fata, nas in nas. Fata puse botul usor, zambind la baiat.
Lumina de pe strada era puternica. Batea printre jaluzele, trimitand inauntru doar niste firicele mici de lumina. Stateau amandoi batuti de razele mici de lumina de afara, respirand impreuna.
"Mihai.."
"Ah? Da, zi, ce este?"
"Zi-mi ceva.."
"Ceva."
"Nu ma! Vorbesc serios. Zi-mi .. ceva despre tine, ceva ce nu stiu. Ce nu stie nimeni. Un secret."
"Ei .. fii serioasa."
"Sunt! Te roooog, Mihai.."
"Pai as putea sa iti zic ceva. Dar e prostesc, nici nu il pot numi secret .. "
"Zi-mi, zi-mi!"
"Da-mi o palma intai.."
"Tu vorbesti serios?"
"Da, imi .. place cand ma palmuieste cineva. O iau ca pe un semn de afectiune."
"Bine.."
Fata ii dadu o palma. El zambi larg, si o stranse mai mult in brate. Parul ei ii intra in gura. O ciupi usor, si fata schitase un zambet. Stia ca era un semn de afectiune.
"Imi spui acum?"
"Ok .. mie, uhm .. imi place de tine."
"Da, si mie imi place de tine, suntem prieteni de .."
"Nu, Mara. Imi PLACE de tine."
Fata se opri. Isi inchise gura brusc si se uita larg in ochii lui. Isi trase aer in piept si il saruta.
Saisprezece ani mai tarziu, se tineau de mana in autobuz.
"Cobor aici, sa imi iau o cafea si ma duc pe jos. Ajung repede. Da-mi sa pup." spuse Mara grabita. Se sarutara. El o ciupi, ea ii dadu apoi o palma si se dadu jos din autobuz.
Aveau treizeci si doi de ani. Erau casatoriti. Nu aveau copii. Nu-si doreau, prea multa mizerie si nu mai aveau timp pentru ei. Se iubeau ca la liceu. Ea era voluntara la o casa de copii, el lucra la o gogoserie. Era totul perfect. Faceau saisprezece ani de cand erau impreuna peste doua zile. Si sase ani de cand erau casatoriti. Au avut certuri, ca toate relatiile, dar au trecut peste. Se iubeau prea mult. Nu prea se schimbasera. Ea tot neagra la par, tot intr-o codita mica si-l tinea, acceasi ochi caprui si blanzi si aceleasi buze de care nu poti sa te saturi niciodata. El, aceeasi barba de acum saisprezece ani, parul mult mai lung, prins in coada. Cu ochii verzi cerceta autobuzul si cu piciorul batea pe ritmul unei melodi de la radio.
In dup-amiaza aceea, cand ajunse acasa, Mihai primi un telefon. Era de la spital. O masina daduse peste Mara, in timp ce fugea spre autobuz. Era in stare grava. Mihai scapa receptorul, si pica in genunchi. O lacrima i se prelinse pe fata. N-avea cum. Nu se putea. Iesi repede pe usa.
Cand ajunse la spital, il cauta pe doctor.
"Veniti dupa mine." spuse doctorul. Mihai il urma, ajungand in fata unei usi.
"Va spun sincer, nu ii dam multe sanse de supravietuire. Aveti grija ce spuneti. Ne pare foarte rau.."
Mihai intra. Mara era plina de vanatai si zgarieturi, bandajele erau "din sange". Un furtun ii dadea oxigen. Avea ambele picioare rupte si soldul fracturat aproape jumatate.
"Imi pare rau .." spuse Mihai.
"De ce iti pare rau? Stai linistit, arat rau, dar sunt bine."
"Cum naiba .."
"Te iubesc Mihai, stii asta, da? Vino mai aproape te rog."
Se duse mai aproape de ea. Cu bratul suspendat in aer si acoperit de bandaje, isi putea misca inca mana. Ii dadu o palma, usor. Mihai radea printre lacrimi. O ciupi bland de obraz.
"Stiu .."
Douazeci si doi de ani mai tarziu, Mihai isi tara greu picioarele in papucii de la ospiciu. Era internat la un azil.
"Ei, cum ne este astazi?" spuse psihiatrul cand se aseza Mihai.
"Pai bine. Relativ. Peste doua zile facem treizeci si opt de ani de cand suntem impreuna, iti vine sa crezi?"
"Mihai, a murit. Trebuie sa treci peste asta."
"Cine? Nu, nu. Ma asteapta. O sa vina. Da, mi-a promis, nu ma uita, nu. Mi-a zis ca ma iubeste doctore, da, da .. mi-a zis. Stiu ca vine, stiu. Stiu asta..."
"Stiu cum te simti.."
"Chiar stii? Spune-mi doctore, ai sotie? Copii?"
"Da, suntem casatoriti de patruzeci de ani. Am trei copii. O fata si doi baieti."
"Minunat. Esti fericit inseamna."
"Da, apreciez fiecare zi traita langa familia mea."
"Imagineaza-ti moartea sotiei tale. Apoi a copiilor tai, incet, unul cate unul. Iti poti imagina asa ceva?"
"Nu, nu pot."
"Atunci nu stii cum ma simt. O iubesc doctore. E totul pentru mine."
"E un drog pentru tine. Femeia aia a ramas un drog injectat in tine de cand a murit."
"Un drog? Da, da.. Dar o sa vina, da, da. Stiu."
"Da, Mihai, da. Va veni."
"Stiu asta. O stiu. Da. Sedinta s-a terminat?"
"Daca tu vrei asta, da, s-a terminat."
"Da, vreau."
"Atunci s-a terminat."
"Va veni" spuse Mihai zambind, cu o lacrima pe obraz, tarandu-si papucii greoi.

perche ...

Ti amo. Ti amo più di ogni cosa. Ti amo più di ogni respiro, ogni battito, ogni secondo, minuto,giorno, mese e anno. Sei più bello di ogni alba, ogni tramonto, ogni pioggia, ogni raggio di sole. Sei più fragile di ogni petalo e più delicato di ogni fiore. Sei la ragione per cui sorrido al mattino. Ma anche il pomeriggio e la sera... Senza di te non vivo, perchè sei tu la mia vita; perchè io non sono più "io" e tu non sei più "tu", ma insieme siamo "noi". Perchè senza amore la vita non vale la pena di essere vissuta. Perchè ti amo. Solo questo.

in felul meu...

Uitat-te cu ura spre mine. Am reusit performanta de a trai destul sa iti vad adevarata fata. Ma privesti uimita , cu lacrimi in ochi si disperare in glas. Ma acuzi ca abuz de puterea mea de a te iubi. Te sufoc , nu iti dau libertatea dupa care tanjesti. Nu ai timp , nu poti sa uiti ce a fost. Sunt propria ta creatie : un demon , un distrugator de vise. Tanjesti dupa mine seara cand intunecata pofta ne mistuie corpurile. Te posed , ma posezi , ma atingi , te sarut. Ma otravesti cu fiecare sarut , ma distrugi cu fiecare atingere. Nu mai pot sa rad , gura mi-a impietrit intr-un etern zambet sters. Si cu fiecare clipire conturul vietii dispare.
- Toate pentru ce ? Pentru ce atata daruire cand pretul e asa mare ?
- Visul mi-l voi urma , iar pentru el voi sacrifica orice. Si viata , si moarte !

Incarci pistolul tremurand. Lacrimile te coplesesc si nu nimeresti incarcatorul. Lacrimile tale ce mereu m-au inundat , m-au inecat . Iti iau pistolul , ti-l incarc eu. Ma privesti cu disperare , te tangui , te injuri. Iti privesc ochii : albastrul acela care credeam ca e cerul … acum doar adancul Iadului. Iti dau pistolul, refuzi sa il iei.
- Ce nostima este situatia Bella. Imi semnez propria mea moarte si nici macar nu ai bunul simt de a o face mai repede. Haide…

Iti simt stransoarea . Ma atingi pe mana si incerci sa simti caldura care o aveam, acum doar raceala, amorteala.
- Esti deja mort Griff… de ce te-as mai impusca acuma iubitule ?
- Ca sa fii sigura Bella. Nu tu vroiai sa faci asta ?

Ochii iti fug spre geamul murdar. Pasesti incet dar podeaua tot se aude. Ajungi la geam , il deschizi si aerul rece al noptii intra furis in camera. Te uiti spre cer melancolica , oftezi apoi imi soptesti:
- Mai tii minte Griff noptile cu Luna plina ? In noptile alea mi te daruiai cu totul. Nu te gandeai decat la mine , la noi. Tu ai distrus totul… ne-ai furat dragostea. Unde ai ascuns-o Griff , unde ti-a disparut inima ta mereu plina de iubire , pasiune ?
Pufnesc de ras. Ma uimeste cat de rece a devenit.
- Vorbesti de inima care mi-ai strapuns-o mereu sageti si venin ? Cea pe care ai sacrificato in numele unui fals Zeu ?
Iti intorci privirea spre cerul etern. Iti simt parfumul , se raspandeste in camera. O data a fost parfumul dragostei noastre. O data eram obsedat sa il simt… acum este doar un miros de putreziciune.

Cum ai putut sa ma iubesti Bella oare ? Cum de ai fugit de la parintii tai ca sa imi fi mireasa stiind ca eu nu insemn nimic. Asta nu voi intelege. Spui de iubire , insa nu aud decat ura in glasul tau. Tot ce credeam eu a fi angelic la tine , este defapt un miraj. Frumuseatea ta mi-a imbatat de atatea ori mintea , dar acum este doar efemera.

- De ce plangi Bella ? Plangi ca ti-ai irosit viata cu un nimic ?
- Nu.
- Atunci ? intreb eu mirat .
- Plang ca nu te pot impusca Griff. Este chiar ironic. Glontul ala ma poate salva de tot ce a fost mai rau in viata mea dar nu pot sa te dobor.
- Ce naiva esti Bella. Crezi ca eu am fost cel mai rau lucru din viata ta ?
- Da. Cred cu tarie acest lucru Griff ! si ofta cu durere in glas.
- Atunci nu exista decat o optiune valabila Bella.
Ma privi cu speranta in ochi.
Ridic pistolul , e uzat si totusi mortal. Cine poate sa creada ca un lucru atat de mic poate ucide un om , ii poate distruge visele , sperantele , tot ce a construit pentru fericirea lui. Atat de mic !

- Griff ?

Zambesc. Un ultim simt de dragoste il mai simt in inima. E adevarat… tot ce spune este atat de adevarat… eu am fost ancora care a tinut-o in larg. Eu am fost cel care i-am cusut panza si am tinut-o departe de a-si indeplini visul. A vrut un miracol…
Privesc pistolul si brusc zambesc. Da ! O voi face… o sa ii redau libertatea. Nu va mai fii niciodata tinuta in loc de mine !

- Griff ?

E cea mai buna solutie. Singura valabila… si asa voi vedea Iadul orice as face. Are dreptul sa ii fie scarba de mine. Si totusi… am alintat-o cu indulgenta unui parinte. I-am gustat de atatea ori buzele , m-am bucurat de formele ei de femeie. Si totusi e inca un copil , mica bruneta si cu ochi albastri . Am strans-o de atatea ori in brate ca , cateodata , mainile mele o cauta , ii cauta caldura. Da… atatea lucruri de care o sa imi fie dor. Dar trebuie facut. Ii lipseste puterea sa o faca asa ca o voi face eu. Ridic pistolul si orice suflu se opreste pierdut in negura vremii.

Un bubuit. Sunetul unui corp cazand. Si ultimul licar al vietii parasindu-si carapacea.

Bella zace cazuta pe podeaua rece . Trupul ei mic dar feminin nu mai are viata. Caldura ei , atat de puternica piere … usor … usor.
Of Bella… ce femeie minunata piere o data cu tine. Copila mea , iubita mea , mireasa mea… ingerul meu incatusat de propriile mele porniri autodestructive. Ce dor mi-e de tine… ce dor mi-e de zilele bune. De caldura corpului tau… atata pierdere. Ingenunchez langa trupul angelic si o lacrima isi gaseste drumul pe obrazul meu , cazand ca o picatura de apa , pe trupul Bellei.

- Iarta-ma Bella. Am fost Griff al tau si oricat de mult am gresit fata de tine , te-am iubit… in felul meu.

Dar….
Ingerii nu au loc pe Pamant.

you were smiling.

i. despair.

i think my hope is trapped within the sun’s rays, and it falls out of reach, into unfamiliar hands.
despair is left to shadow my footsteps, following me home.
the door’s lock snicks shut, but sorrow still worms its way into my core, bringing up old memories.

my hope is stolen again.

[and with the disappearance of another second off the clock, we are pushed farther apart.]

iii. fear.

Can you hear the airplanes crashing; stars falling into black holes to be forgotten?
Soon, too, the rainbows will give up on us and disappear, never to be seen again.

I’m afraid the angels will one day scream, throw down their halos and stomp on them.
But now, time bombs start ticking, and I only fear one thing more than their explosions.

[It's the moments of silence I've been faced with since you said goodbye.]

v. hope.

I am dreaming of soft skies under which we could hum wordless lullabies;
of fog-filled minds saying nonsensical things that we would somehow understand, anyway.
Maybe we'd paint pictures of forever and eternity, even though everyone knows all things have to end.

Maybe some things don't have to last forever to leave marks.

vii. regret.

I am sheltered by remorse in this snow-less winter.

Maybe I should have lain outside with you a little longer in this ice-edged wind just to listen to your thoughts.
Maybe if I’d learned the first time around that our hands just. don’t. fit.

And what if I had never tried to paint you a perfect world, one meant only for us?

Maybe then I would not be alone.

I won’t whisper that maybe you should have just learned to stop running away.

ix. numb.

it’s time.
i wish you would understand; my hand is numb, now, from the weight of where-yours-used-to-be. i try to stand, but my fingers simply want to lay in the grass, alone.

it's long past time.
for my tears to fall, and my spine to curl out of this ball, and my lips to actually feel the touch of words again. i want to stop listening. i need to be again.
alive.

can't you see?

xi. acceptance.

i wish truth would've came easier to us both; that it didn't take wading through a muddy pile of lies to find.

i wish you would've held my hand longer than you did. but i always knew it wouldn't take long for you to get too far ahead for me to catch up.

but i've come to accept that you are gone now.
i've come to accept that we. never were.

[and you should, too.]


xiii. _____

I wonder if the remains – of our past, this present, my future; of me, and you, and the end of the world; of reality, truth, and other rough ideals; these emotions – are in hiding.

Did they slip from my embrace while I was busy dreaming, or did I just forget?

I can remember snippets. Snapshots. Some are missing; others faded. Yellowed, ripped photographs.

[I was under a rainbow, sobbing, and you were the rainbow; I was sobbing because I always knew you'd leave with the disappearance of the sun and the end of the ink drops staining my window.

I was staring at my reflection in a muddy puddle of water and you walked up behind me and said, ‘isn't she beautiful?’

You were pushing me on a swing, and I was laughing, freely.

You were smiling.]

Or were those only dreams?

Maybe in the future, dreams will become reality.

de ce sa ma comport ca si cum lumea ar fi adevarata?

O sa fie ca un film gresit,
sau incercam sa ne-nnodam
in ritmuri ascutite...

Celalalte atribute se-mprastie
ca firea,
ca oglinda din poveste
in cioburi.

...dar macar azi am inteles ca sunt reala,
mai mult sau mai putin;
voi luati ce vreti, ce credeti
si dati mai departe celor care urla
si culegeti-i!

Pot sa nu fiu singura care se-nneaca-n marea mea?
Deja a ajuns Frica - deja Ei au plecat
si eu am plecat
din mine.
Am fost in turn
si mana mea dormea
toti ceilalti uitau
si eu insistam sa tac verde,
ca absolutul...
acum mai radeti?

Daca obtii aer mut din asta,
esti linistit si negru.
Nu mai tin minte ce e real si ce nu.

Prieteni.

Ce sunt oamenii ?
Singuri... nimic.
Ca o padure fara copaci...
Un trup fara suflet.

In schimb ...
Inconjurat de prieteni,
Prieteni adevarati,
Omul imprumuta fractiuni de suflet.
Si incet incet se umple de suflet.
Suflet..., care inseamna mai mult decat orice.
Prietenii sunt mai mult decat orice.
Sunt prieteni.
Bucati din sufletul tau.
Si ei ... sunt compusi... din tine.
Esti tu. Sunt ei.
Sunteti unul si acelasi.
.

Tu nici nu ştii ce-i aceea agonie,
Nu mă poţi vedea măcar într-o mie,
Nu-mparţi o secundă cu mine
Făr-a uita de tine.

Tu taci mereu cu ochii închişi,
Cu zâmbetul orb şi mâinile reci
Şi-mi spui câte-o vorbă
Uitată pe scări,
Atunci când uitai să te gândeşti la mine.

Şi-ncerc să-ţi răspund c-o-mbrăţişare,
Dar tu vei fi plecat de mult,
Vei fi având o altă înfăţişare,
Un chip îmbătrânit
Cu ochi uscaţi şi buze amorţite,
Cu iadu-n priviri şi sufletu-ndoit.

Voi trece efemer prin gându-ţi,
Fără lacrimi spunându-ţi
Că n-am uitat.