in felul meu...

Uitat-te cu ura spre mine. Am reusit performanta de a trai destul sa iti vad adevarata fata. Ma privesti uimita , cu lacrimi in ochi si disperare in glas. Ma acuzi ca abuz de puterea mea de a te iubi. Te sufoc , nu iti dau libertatea dupa care tanjesti. Nu ai timp , nu poti sa uiti ce a fost. Sunt propria ta creatie : un demon , un distrugator de vise. Tanjesti dupa mine seara cand intunecata pofta ne mistuie corpurile. Te posed , ma posezi , ma atingi , te sarut. Ma otravesti cu fiecare sarut , ma distrugi cu fiecare atingere. Nu mai pot sa rad , gura mi-a impietrit intr-un etern zambet sters. Si cu fiecare clipire conturul vietii dispare.
- Toate pentru ce ? Pentru ce atata daruire cand pretul e asa mare ?
- Visul mi-l voi urma , iar pentru el voi sacrifica orice. Si viata , si moarte !

Incarci pistolul tremurand. Lacrimile te coplesesc si nu nimeresti incarcatorul. Lacrimile tale ce mereu m-au inundat , m-au inecat . Iti iau pistolul , ti-l incarc eu. Ma privesti cu disperare , te tangui , te injuri. Iti privesc ochii : albastrul acela care credeam ca e cerul … acum doar adancul Iadului. Iti dau pistolul, refuzi sa il iei.
- Ce nostima este situatia Bella. Imi semnez propria mea moarte si nici macar nu ai bunul simt de a o face mai repede. Haide…

Iti simt stransoarea . Ma atingi pe mana si incerci sa simti caldura care o aveam, acum doar raceala, amorteala.
- Esti deja mort Griff… de ce te-as mai impusca acuma iubitule ?
- Ca sa fii sigura Bella. Nu tu vroiai sa faci asta ?

Ochii iti fug spre geamul murdar. Pasesti incet dar podeaua tot se aude. Ajungi la geam , il deschizi si aerul rece al noptii intra furis in camera. Te uiti spre cer melancolica , oftezi apoi imi soptesti:
- Mai tii minte Griff noptile cu Luna plina ? In noptile alea mi te daruiai cu totul. Nu te gandeai decat la mine , la noi. Tu ai distrus totul… ne-ai furat dragostea. Unde ai ascuns-o Griff , unde ti-a disparut inima ta mereu plina de iubire , pasiune ?
Pufnesc de ras. Ma uimeste cat de rece a devenit.
- Vorbesti de inima care mi-ai strapuns-o mereu sageti si venin ? Cea pe care ai sacrificato in numele unui fals Zeu ?
Iti intorci privirea spre cerul etern. Iti simt parfumul , se raspandeste in camera. O data a fost parfumul dragostei noastre. O data eram obsedat sa il simt… acum este doar un miros de putreziciune.

Cum ai putut sa ma iubesti Bella oare ? Cum de ai fugit de la parintii tai ca sa imi fi mireasa stiind ca eu nu insemn nimic. Asta nu voi intelege. Spui de iubire , insa nu aud decat ura in glasul tau. Tot ce credeam eu a fi angelic la tine , este defapt un miraj. Frumuseatea ta mi-a imbatat de atatea ori mintea , dar acum este doar efemera.

- De ce plangi Bella ? Plangi ca ti-ai irosit viata cu un nimic ?
- Nu.
- Atunci ? intreb eu mirat .
- Plang ca nu te pot impusca Griff. Este chiar ironic. Glontul ala ma poate salva de tot ce a fost mai rau in viata mea dar nu pot sa te dobor.
- Ce naiva esti Bella. Crezi ca eu am fost cel mai rau lucru din viata ta ?
- Da. Cred cu tarie acest lucru Griff ! si ofta cu durere in glas.
- Atunci nu exista decat o optiune valabila Bella.
Ma privi cu speranta in ochi.
Ridic pistolul , e uzat si totusi mortal. Cine poate sa creada ca un lucru atat de mic poate ucide un om , ii poate distruge visele , sperantele , tot ce a construit pentru fericirea lui. Atat de mic !

- Griff ?

Zambesc. Un ultim simt de dragoste il mai simt in inima. E adevarat… tot ce spune este atat de adevarat… eu am fost ancora care a tinut-o in larg. Eu am fost cel care i-am cusut panza si am tinut-o departe de a-si indeplini visul. A vrut un miracol…
Privesc pistolul si brusc zambesc. Da ! O voi face… o sa ii redau libertatea. Nu va mai fii niciodata tinuta in loc de mine !

- Griff ?

E cea mai buna solutie. Singura valabila… si asa voi vedea Iadul orice as face. Are dreptul sa ii fie scarba de mine. Si totusi… am alintat-o cu indulgenta unui parinte. I-am gustat de atatea ori buzele , m-am bucurat de formele ei de femeie. Si totusi e inca un copil , mica bruneta si cu ochi albastri . Am strans-o de atatea ori in brate ca , cateodata , mainile mele o cauta , ii cauta caldura. Da… atatea lucruri de care o sa imi fie dor. Dar trebuie facut. Ii lipseste puterea sa o faca asa ca o voi face eu. Ridic pistolul si orice suflu se opreste pierdut in negura vremii.

Un bubuit. Sunetul unui corp cazand. Si ultimul licar al vietii parasindu-si carapacea.

Bella zace cazuta pe podeaua rece . Trupul ei mic dar feminin nu mai are viata. Caldura ei , atat de puternica piere … usor … usor.
Of Bella… ce femeie minunata piere o data cu tine. Copila mea , iubita mea , mireasa mea… ingerul meu incatusat de propriile mele porniri autodestructive. Ce dor mi-e de tine… ce dor mi-e de zilele bune. De caldura corpului tau… atata pierdere. Ingenunchez langa trupul angelic si o lacrima isi gaseste drumul pe obrazul meu , cazand ca o picatura de apa , pe trupul Bellei.

- Iarta-ma Bella. Am fost Griff al tau si oricat de mult am gresit fata de tine , te-am iubit… in felul meu.

Dar….
Ingerii nu au loc pe Pamant.