about ..

FAKE FRIENDS: Are for awhile
REAL FRIENDS: Are for life

FAKE FRIENDS: will talk bad to the person who talks bad about you.
REAL FRIENDS: Will knock the person out that talked bad about you

I've made a lot of friends over the years,
lost many,
had many, many fights;
made some real friends,
had some fake ones,
and lost some

just because we didn't stay in contact.

Deobicei prietenii sunt cei care te ranesc mai mult,iar tu chiar nu'ti dai seama de asta.

You stop talking,
stop hanging out,
someone moves,
someone goes to a different school,

you both make new friends,
but you never stop to think until later,


PRITENII NOI NU O SA II INLOCUIASCA NICIODATA PE CEI VECHI.




Moriah:
Second grade-

Practially my only friend in the class, Moriah was one of the coolest people I've ever known. She loved animals and for her birthday party, gave dog themed christmas ornaments as party favors because the money went to a dog rescue fund. Her house was one of the few I had ever tried eating something else. I don't remember what it was, but I know there was rice and corn. That night, when I slept over, I even fucking threw up in my sleep, all over my favorite stuffed cat. I told her mom and she got me all cleaned up, washed my cat and I felt so bad. I called my mom and told her what happened. They understood but I never got to sleep over again. But Moriah was cool, she didn't expect me to be anything. Then she moved to a different school district and about 15 minutes away from my house. I hung out with her once but I really haven't seen her since. I miss her.



Corrine
Third grade-

This was the year I had all the popular friends in the beginning, and in the end they all turned on me. Worst year of my life. Corrine was the quiet girl in the class but after the fight we became friends. We had the same initals. C-E-S. On projects, I'd always put CES and she'd put CS so we didn't confuse them. We bought each other charm bracelets with out initials on 'em. But she moved that summer and when I came back next year, she wasn't there. I even burned her a CD, but she'll never get it.


Acestea sunt cateva care se lipesc în mintea mea.

Some are on the way,
some already have.
Some I don't miss,

Some are getting stolen,
some I stole,


the circle moves on.

become who you are

Because someone doesn't love you the way you want them to doesn't mean they don't love you at all.

so,smile!

cand vei zambi singur,atunci iti vei da seama ca esti cu adevarat fericit.

them

m-am lamurit si cu ei.

ultima privire.

Se îneca în ochii ei. Acei ochi căprui pentru care se îndrăgostise de ea când o văzuse prima oară, acum erau reci şi însângeraţi. Dar oricât ar fi vrut el să plângă, nu putea, lacrimile refuzau să curgă, iar el refuza să plece de acolo. Stătea cu corpul ei neînsufleţit în braţe, holbându-se la biletul pe care îl ţinea în mână, şi îl citise deja de nenumărate ori. Nu putea sau nu voia să înţeleagă de ce a fost părăsit în felul acesta. Într-un final, biletul îi căzu din mână, iar privirea lui se îndreptă din nou către ochii ei. Să fi fost adevărat ce scrisese ea în bilet? De ce l-ar fi minţit? Sau de ce îl minţise până atunci? Acest ultim act de cruzime era prea bolnav ca el să-l poată înţelege. Voia să ia pistolul din mâna ei şi să i se alăture. Poate astfel ar fi obţinut răspunsurile de care avea nevoie, dar nu credea în viaţă după moarte. Era ateu de când se ştia, iar convingerile i se întăreau cu fiecare picătură de sânge ce se scurgea din corpul ei. Refuza să creadă într-un Dumnezeu ce ar lăsa o făptură atât de frumoasă să îşi curme viaţa. Dar, chiar dacă nu credea în viaţă după moarte, nu erau multe lucruri care îl împiedicau să apuce acel pistol. De fapt, singurul lucru care îi stătea în cale era îndoiala. Nu putea să se sinucidă fără să ştie dacă ce citise era adevărat.



Timpul trecea, iar el rămânea ghemuit pe podea, ţinând în braţe trupul ei neînsufleţit. Cu fiecare minut ce trecea el devenea din ce în ce mai conştient de faptul că nu are motive să trăiască. Indiferent dacă biletul spunea adevărul sau nu, el nu îşi putea continua viaţa. Era înfrânt în ambele cazuri şi nu se simţea în stare să mai reziste încă o zi fără ea. Puse cadavrul ei jos şi îi luă pistolul din mâna stângă. O sărută pentru ultima oară pe buzele reci, şi îşi puse pistolul la tâmplă. Exact înainte de a apăsa pe trăgaci, o lacrimă singuratică fugi din ochiul său şi căzu pe obrazul ei. Ultimul lucru pe care-l văzu înainte de a se prăbuşi peste trupul ei fură aceeaşi ochi căprui în care se pierduse de atâtea ori, şi în care ar fi vrut să se piardă acum pentru totdeauna.



Ofiţerul Ionescu ţinea în mână biletul de adio pe care îl găsise lângă cadavrele celor doi tineri. Acel bilet era singura explicaţie de care avea nevoie, şi îl întrista nespus. Îl mai citi o dată, pentru a fi sigur ce avea să treacă în raport:

Dragă Andrei,

Îmi este greu să scriu acest bilet, dar meriţi să ştii de ce am făcut ceea ce am făcut. Nu te mai pot miţi, aşa cum am făcut-o în ultimele luni, şi de aceea am ales să îţi las aceste ultime rânduri.
Viaţa aceasta a devenit de nesuportat. Ştii foarte bine cât de greu mi-a fost dintotdeauna să o suport, dar acum este prea mult pentru mine. Când te-am cunoscut pe tine, eram deja în pragul sinucuderii, dar tu m-ai salvat atunci. Am ţinut la tine, dar oricât am încercat, nu am putut să te iubesc. Am minţit când ţi-am spus că te iubesc, şi nu mă voi ierta niciodată pentru asta. Meriţi pe cineva mai bun decât mine, dar nu găsesc puterea necesară pentru a-ţi spune asta în faţă, şi de aceea aleg să fug din calea ta, ca o laşă ce sunt.
Te rog, spune-le părinţilor mei că îmi pare rău pentru tot.

Emilia.

tu ce credeai ?

Poate tu credeai ca eu mereu voi ramane pentru tine si tu vei putea oricand sa te joci cu mine.Ei bine,am plecat si pentru mine nu mai existi.